1 Comment

Halucinant sau nu, este o realitate: 6000 de copii au fost abuzaţi, neglijaţi, exploataţi în 2013 (de exemplu) în România. Dincolo de cifre, însă, se consumă drame, lipsuri, legi mai bune sau mai puţin bune, scripte, copiii fără copilărie, familii golite de esenţă, sărăcie, neputinţă.

Şi, totuşi, ici-acolo, aproape de noi, există şanse, oameni şi fapte care încearcă să amortizeze acest flagel, şi nu numai…

 

A fost odată…

„Prichindelul”. Un complex de servicii pentru asistenţa şi îngrijirea copiilor dar şi a mamelor, este azi, în Sibiu, continuatorul unei lungi tradiţii, înstăpânită undeva, în istorie, cu o evidentă şi benefică amprentă săsească, cum i place actualului director să mărturisească. Instituţia a fost, la un moment dat, patronată chiar de Fundaţia "Principele Mircea" şi găzduia copiii nevoiaşi, iar apoi orfanii de război sau copiii invalizilor de război care nu puteau să-şi mai îngrijească pruncii. Inexistenţa unor documente clare, care să vorbească despre apariţia aşezământului, face însă imposibilă datarea unui început de activitate. În anii '60, instituţia se numea "Casa copilului" şi avea o structură medicală şi de îngrijire. „era disciplină, dragoste, rigurozitate. Şi, din fericire, calea asta a fost urmată. Altfel, aşezământul s-ar fi dus de râpă” recunoaşte Onoriu Moldovan, cel care conduce azi instituţia.

 

Biblia, literă de lege

Mai presus de legi şi percepte în domeniul sensibil şi… boicotat al ASISTENŢEI SOCIALE. Pentru directorul de la Prichindelul ştie şi simte că spusa Bibliei îl ajută cel mai mult: „Dragostea ocroteşte întotdeauna, crede întotdeauna, speră întotdeauna şi rabdă întotdeauna” (Corinteni, 13).

De aici, practic, începe activitatea şi conduita lui Onoriu Moldovan, insuflate acum şi echipei cu sprijinul căreia are grijă de zeci de copii bolnavi sau aflaţi în situaţii de risc dar şi de mamele pentru care centrul maternal e o etapă în viaţa lor.

Venit în sistemul de asistenţă din mediul medical, şi-a însuşit aici, de peste 20 de ani, atributul de „mamă şi tată”, marşând pe ideea că „oricât de bun manager ai fi, dacă nu ai echipă, degeaba.

Dar dacă eşti bun manager, atunci ştii să îţi formezi şi echipa şi eu am ajuns să mulţumesc în fiecare zi oamenilor cu care lucrez”.

Şi, derulând firul contopirii sale cu ceea ce este Complexul de Servicii „Prichindelul”, interlocutorul nostru a mărturisit, între altele: „este un mare privilegiu să lucrezi cu şi pentru copii. în plus, este un mare privilegiu să lucrezi, pentru binele beneficiarilor, cu oameni din… toate colţurile lumii: voluntari din Noua Zeelandă, Olanda sau America, cu studenţi din Rennes sau din Germania şi chiar cu studenţi de la Facultatea de Teologie din Sibiu.

 

De la fiecare ai de învăţat, iar preocuparea noastră principală este, fireşte, aplicarea Legii 272, dar mai cu seamă să nu adunăm copiii în sistemul de protecţie, ci să găsim căi astfel încât copiii să continue să crească în familie, să urmeze un drum firesc, fără traume majore.

 

Trei, Doamne, şi toate trei… 

Complexul „Prihindelul” are, de fapt, trei componente: Centrul de plasament pentru copii cu dizabilităţi, Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Minorilor şi Centrul Maternal.

Centrul de Plasament pentru Copiii cu Dizabilităţi are o capacitate de 50 de locuri, dintre care în prezent sunt ocupate 41, cu copii între 1 şi 16 ani.  „copii cu boli grave- probleme locomotorii, Sindrom Down, autism (de altfel, centru include şi un cabinet specializat pentru copiii cu autism), etc. „copiii care îşi duc crucea, dar care aici învaţă să zâmbească, să se joace, şi îşi aduc aminte că sunt copii!”. Mai mult chiar, „mândria” centrului sunt cei vreo 18 copii, care, în ciuda suferinţelor, au reuşit să se integreze în forme de educaţie formală- grădiniţe, şcoli, iar doi dintre beneficiari urmează acum liceul. Unii sunt în scaunul cu rotile, alţii au diferite probleme de sănătate, dar învaţă. Asta e marea lor şansă dar şi mândria noastră”, explică Onoriu Moldovan.

Domnia sa spune că, pentru perioada imediat următoare, marele vis este legat de înfiinţarea unui centru de recuperare- cu activităţi de kinetoterapie, terapie ocupaţională, logopedie, etc, dar întâi de toate, este necesară deblocarea posturilor.

Centrul de Primire în Regim de Urgenţă este destinat copiilor aflaţi în situaţii de risc: repatriaţi, recuperaţi de pe străzi, abandonaţi, abuzaţi, neglijaţi. Joi seară, chiar , aici a fost adusă o fetiţă de 12 ani, originară din Sibiu, găsită tocmai în Făgăraş. Fugită de acasă, şi care în cursul zilei de vineri a fost redată familiei. „Aici vin copii cu mari traume familiale, uneori, chiar cu tulburări grave de comportament, inadaptaţi, bătuţi, care nu ştiu să socializeze. Am avut chiar cazuri când de furie, sau din incapacitatea de a înţelege ce li se întâmplă, au smuls caloriferele, au stricat uşile. A trebuit, însă, să căutăm calea să dialogăm cu ei, să îi potolim, fără a folosi forţa, ci bunătatea, omenia. Şi am reuşit”, povesteşte directorul. Centrul are o capacitate de 15 locuri, în prezent fiind ocupate 12. Dar, cum aflăm de la conducere, trendul este unul ascendent. Pentru că tot mai multe familii se destramă, tot mai mulţi copii şi adolescenţi îşi iau lumea în cap- la propriu, pentru că mulţi nu mai ştiu sau nu mai au răbdare cu copiii sau mijloace să îi crească, să îi educe.

Centrul Maternal are, al rândul său, rolul de a primi mame în situaţii de criză. Ori în ultimul trimestru de sarcină, sau lăuze sau mame cu unul sau mai mulţi copii, dintre care unul să fie sub trei ani. „Scopul declarat este să le învăţăm deprinderi de viaţă şi să le ajutăm să se integreze social şi profesional şi pe cât posibil, să se întoarcă în familie. De aceea, la consiliere, solicităm prezenţa tatălui şi a rudelor până la gradul IV. Pentru că, vorba aceea, centrul maternal nu e ACASĂ”, precizează şeful centrului.

Instituţia are o capacitate de 6 cupluri de mame cu copil şi găzduite 3 mame cu 4 copii, dintre care o mămică minoră.

Un fapt demn de remarcat, sunt lucrările de reabilitare, recompartimentare şi modernizare a locaţiei, atmosfera veselă dată, nu doar de râsetele micuţilor şi de jucării, dar şi de culorile în care sunt zugrăvite încăperile, mobilierul şi accesoriile care creează un cadru intim, departe de ideea de spital sau cadru rigid, închis.

 

Ce faci, şefu’?

Fireşte, am vizitat cele trei centre. În dorinţa de a vedea „pe viu” cele povestite de directorul complexului. Undeva, la etaj, un glas zglobiu însoţit de priviri pe cât de dulci, pe atât de iscoditoare ale unul prichindel, întreabă pe domnul director: „ce faci şefu’?” de parcă, în gând, ar fi întrebat… „ce faci, tată?”…

 

Ce ar mai fi de spus…

În afară de explicaţiile referitoare la sincera şi fructuoasa colaborare cu consiliul Judeţean şi cu conducerea DASPC Sibiu, Onoriu Moldova a ţinut să precizeze că „Prichindelul” a beneficiat în perioada 2009-2012 de sponsorizări în valoare de cca 60.000 de ero, dintre care 20.000 de euro de la  partenerii olandezi, iar 30.000 de euro din partea Marquardt.

De asemenea, pe parcursul anului 2013, complexul a primit diverse ajutoare, în valoare de 56.873 lei, care au contribuit la creşterea gradului de confort şi a modernizării standardelor de îngrijire şi asistenţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    Alex Colceag · 12:46 11/09/2020
    Un mincinos si jumatate. Zice de copii, dar el habar nu are cum trebuie ingrijiti acesti copii. Sa nu mai vorbim de abuzurile comise de oamenii din subordinea lui.
Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest